top of page

Legătura mamă-copil care generează suferință

Actualizată în: 25 dec. 2021

Cum poate fi experimentată dificil această legătură, când tiparele emoționale ale trecutului reapar? Cum să vedem rănile interioare și să evoluăm în conștiință ca viitoare mamă? Cum să ne creștem copilul sănătos, în ciuda dificultăților noastre?


1) Bagajul emoțional al trecutului
Cu toții avem un bagaj emoțional datorită trecutului nostru uneori dureros. Astfel am dezvoltat tipare emoționale pe care le numesc "butoane" sensibile, pe care viața le folosește pentru a "apăsa" pe ele, pentru a ne dezvălui rănile noastre adesea profund ascunse, neînțelese și neacceptate. Pentru a activa aceste butoane, viața implică și alți oameni din jurul nostru: părinții noștri, copiii noștri, familia noastră, colegii noștri, vecinii noștri... Cel mai dificil lucru este pentru o mamă care primește ca și "cadou" un copil activator, pentru că riscă să treacă acest proces 24/24. Este un proces dificil, pentru că este foarte intens și progresiv în funcție de vârsta copilului, dar este și foarte bogat în capacități de evoluție personală și spirituală. Din acest motiv, femeile trebuie să-și vindece trecutul cât mai bine posibil, înainte de a avea un copil, să aștepte o anumită vârstă înainte de a rămâne însărcinate, astfel încât înțelepciunea lor să se manifeste din ce în ce mai mult, deschizând conștiința către trecut și învățăturile sale ascunse.

2) Sarcina și nașterea legăturii mamă-copil
Când sarcina a demarat, cel mai adesea procesul este declanșat de multe îndoieli cu privire la viitorul rol al mamei: "Voi fi capabilă?"; "Voi putea recunoaște nevoile copilului meu?"; "O să fiu capabilă să-l iubesc?" Aceste mame încep să se atașeze de viitorul lor copil înainte ca el să ajungă efectiv în lumea fizică. Ele creează deja așteptări mari de la el și de la relația cu el, așteptări care, din păcate, nu vor fi realizate, deoarece energia subtilă pe care o conțin este prea mare pentru a fi cuprinsă într-o relație sănătoasă mamă-copil. În general, viitorul tată, inconștient, poate fi blocat de această energie, care începe deja să se manifeste în cuplul său. El se pregătește să se estompeze și să cedeze loc viitorului cuplu mamă-copil prea puternic pentru a concura.

3) Nașterea și alăptarea
După naștere, aceste mame își alăptează de obicei copilul sistematic și adesea pe perioade lungi de timp (mai mult de 2 ani), deoarece inconștient "hrănesc" o legătură subtilă puternică cu copilul lor. Prin această legătură, ele sunt hrănite la rândul lor, față de lipsa lor de atenție și dragostea pe care le-au avut ca și copii. Hrănindu-și copilul cu laptele lor, ele își umple rezervorul de iubire indirect. În ciuda reacțiilor adesea dezaprobatoare al celor din jur, ele nu cedează presiunii de a-și "abandona" copilul, prin încetarea alăptării. Copilul lor arată adesea mai mic decât vârsta sa reală, își păstrează întotdeauna aspectul de bebeluș, pentru a se alinia nevoii inconștiente a mamei sale de a alăpta.

4) Proximitatea fizică
Aceste mame sunt foarte fuzionale cu copilul lor, la propriu și la figurat. Le este greu să îl lase prea departe de ele. Ele combină aura lor personală cu cea a copilului lor, toată ziua și toată noaptea. Cea mai mică distanță fizică față de copilul lor le provoacă tulburări interioare insuportabile. Ele preferă să doarmă cu copilul lor decât cu partenerul sau soțul lor. Problema este că, în acest fel, aura copilului este în mod constant impregnată cu paraziți emoționali și mentali ai mamei. Ea va trebui să învețe să-și depășească temerile profunde și să se distanțeze treptat de copilul ei, lăsând spațiul personal al cupilului mai liber.
Un copil trebuie să simtă lipsa mamei sale pentru a înțelege că ea nu este prea departe și că va fi întotdeauna la dispoziția lui. Simțind mereu prezența mamei lui în aură, copilul nu va face diferența dintre propriile nevoi și cele ale mamei sale. El va simți neajunsurile mamei sale și le va manifesta ca fiind ale sale, cerând aceste lipsuri în mod constant. Astfel se formează un cerc vicios, de lipsuri si nevoi de fiecare parte. Un copil are nevoie de spațiul său, pentru a-și dezvolta geniul interior, pentru a-și declanșa creativitatea si imaginația, pentru a se alinia cu parcursul vieții sale. În caz contrar, el riscă să urmeze aceleași tipare emoționale și să deschidă o cale de viață calibrată pentru a vindeca rănile mamei sale, în loc să-și trăiască propria viață.

5) Teroarea plânsului copilului
Aceste mame au mari dificultăți în a accepta plânsul copilului lor. Acest lucru se manifestă visceral în ele, ca o rană deschisă. De fiecare dată când copilul lor plânge, se simt vinovate și rezonează cu teama lor de a fi o mamă rea. De fiecare dată când copilul plânge, întreaga lor ființă plânge și cere ajutor. Exact in acest moment, rolul tatălui este esential pentru a interveni in relație si pentru a-și ajuta partenera să ințeleagă mai bine situația. Un copil care plânge are nevoie doar de ceva, plânsul este doar o modalitate de a-și comunica foamea, oboseala, durerea corporală... Daca plânsul nu poate fi calmat, mamele pot dezvolta, astfel, sentimente rele față de copilul lor si față de viața lor in general, creand astfel o stare depresivă și anxioasă sub greutatea unei vinovații și mai mari. Ajutorul exterior este întotdeauna binevenit dacă situația devine prea sensibilă.

6) Înțelegerea lumii subtile
Cu o mai bună înțelegere a lumii energetice subtile care guvernează împreună cu lumea fizică materială, mamele pot începe să înțeleagă impactul temerilor lor personale și al deficiențelor lor din trecut asupra copilului lor. Ele devin astfel mai responsabile pentru echilibrul energetic al legăturii cu copilul lor. Ele devin mai conștiente, înțelegând că cel mai important lucru este să nu mai transmită aceleași tipare emoționale pe care ele însele le-au experimentat. Copilul lor va crește mai bine, în afară de aceste modele transgeneraționale, el va fi dovada că conștiința a funcționat în familia lor.
Fiecare mică acțiune pe care o faci pentru a te elibera de trecut și de suferința ta, îți va elibera și copilul. El va manifesta mai multă autonomie și curiozitate față de lumea exterioară. Lasă-l să se îndepărteze cu încredere. Oricum, să ști că este conectat la tine într-un mod subtil până la vârsta de 7 ani prin legături eterice care nu cunosc distanța fizică.

Dacă vă recunoașteți în acest articol, nu vă mai simțiți vinovate, ceea ce experimentați este dificil de transmutat. Cu toate acestea, odată făcut, vă veți găsi mai evoluată, mai liberă, mai conștientă și mai fericită că ați eliberat întreaga descendență feminină din familia voastră trecută și viitoare.

Lăsați un comentariu mai jos pentru a fi informat cu privire la publicațiile viitoare.

Oana MARTINS

Life coach și terapeută energetică

www.oana-therapie-coaching.com

13 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Commentaires


bottom of page