Care parte dintre noi comunică cu celălalt? Cum intervine copilul interior în comunicările noastre? Cum să îmbunătățim comunicarea cu sine și cu celălalt? Cum să ne vindecăm copilul interior, prin comunicare?
1. Conceptul inovator al copilului interior
În articolul meu anterior despre copilul interior (a se vedea absolut "Cum să ne vindecăm copilul interior"), explic conceptul care mi-a fost transmis în canalizare, că suntem alcătuiți din mai multe entități identitare care se introduc unele înt altele și care apar o dată la 7 ani. Ei ne urmăresc toată viața, cele mai importante și diferite fiind: sinele-copil, sinele-adolescent, sinele-adult, sinele-bătrân. Sinele-copil este cunoscut sub numele de copilul interior. Noutatea în abordarea mea este că toate aceste entități identitare trăiesc în prezent și în propriul nostru prezent. Când ne gândim la copilul nostru interior, tindem să ne gândim la noi înșine, când eram copii, ceea ce este corect. Doar că ne gândim la el plasându-l în spațiul-timp al copilăriei noastre. Dar acest copil trăiește cu noi aici și acum. De aici putem acționa pentru a-l vindeca și a ne vindeca pe noi înșine, prin el. Numai în prezent putem face asta cu adevărat.
2. Semne că am devenit copilul/adolescent nostru interior
În timpul zilei, în funcție de ceea ce trăiam, "folosim" una dintre entitățile noastre identitare, care este mai mult activată de energia momentului și care, astfel, se așează în fața scenei, lăsându-i pe ceilalți în urmă, în umbră, într-o stare de veghe. Este foarte important să realizăm această schimbare în noi și să ne uităm la ceea ce este cu adevărat "în joc" în comunicarea cu celălalt, care a activat (fără știrea lui) această stare de lucruri. Cel mai simplu mod de a verifica care dintre entitățile noastre identitare a luat "microfonul" este mai întâi să simțim emoția care ne locuiește, să o numim bine, printre cele 6 emoții de bază: bucurie, tristețe, frică, furie, dezgust, surpriză; dar și să mergem spre cele mai subtile: afecțiune, prietenie, compasiune, dorință, emoție, simpatie, mândrie, optimism, agitație, amărăciune, iritare, nemulțumire, frustrare, răzbunare, abandon, durere, nesiguranță, melancolie, singurătate, respingere, neîncredere, confuzie, vinovăție, supunere... Apoi să ne observăm atitudinea, postura corpului, gândurile, cuvintele, respirația, imaginile sau amintirile care revin.
Când trecem de la sinele adult al vârstei noastre la sinele-copil, de exemplu, este posibil să observăm unele schimbări:
* în postura noastră: ghemuindu-ne, când ne punem în poziția fătului, când dorim să stăm pe podea;
* în vocea noastră: când utilizăm o voce de fetiță sau băiețel;
* când începem să plângem, o caracteristică tipic copilărească (de fiecare dată când plângem este copilul nostru interior care plânge, fără excepție);
* când suntem prea veseli, până la punctul de a țopăii și nu mai ținem în loc;
* nevoie de îmbrățișări și pupici;
* când suntem curioși și deschiși;
* când ne schimbăm brusc emoțiile sau activitatea;
* când dorim să dăm mâna partenerului nostru;
* când visăm cu ochii deschiși, cufundându-ne în imaginația noastă;
* când avem temeri și fobii;
* când somatizăm boli în corp...
Când trecem de la sinele-adult la sinele-adolescent, este posibil să observăm următoarele schimbări:
* în postura noastră: arcuim spatele și aducem umerii în față, ridicăm picioarele pe masă;
* în vocea noastră: când suntem surprinși să ne auzim vocea schimbătoare (în special pentru bărbați);
* când ne simțim inconfortabil, mâncăm unghiile, atingem parul (sau alte parti ale corpului), avem un nod în stomac, gâtul strans;
* ne îndrăgostim cu ușurință;
* când reproșăm celuilalt;
* când avem nevoie de mentori, sprijin, îndrumare;
* când ne imaginăm realitatea de multe ori într-un mod distorsionat;
* când credem că ceilalții nu au nimic de-a face cu noi, că nu ne iubesc, că nu ne văd, că nu ne apreciază... Evident, exemplele pe care le-am dat pot fi regăsite în ambele categorii.
Cum se comportă sinele-adult într-un mod sănătos:
* își gestionează destul de bine emoțiile și nu se lasă dus de ele;
* stie cum sa gestioneze timpul bine;
* își păstrează postura;
* rămâne atent la celalalt, in ciuda neconcordanțelor siopozițiilor;
* știe cum să oprească comunicațiile care sunt toxice pentru el, sau fara acord reciproc;
* știe să rămână discret atunci când persoana din fața lui are mai multă nevoie să se afișeze; * poate fi ferm si autoritar, fără să-l raneasca pe celălalt...
3. Comunicarea perturbată de copilul nostru interior
Să ne imaginăm, pentru a fi mai ușor de înțeles, că suntem într-o relație și că, împreună cu partenerul nostru, de obicei ne înțelegem destul de bine împreună. Doar că dintr-o dată, în timpul comunicării, începem să ne certăm, aparent fără un motiv întemeiat. Cu privirea noastră "supersonică", care aproape că devine a doua noastră natură, prin faptul că am folosit-o în mod regulat, observăm că a existat un activator în spațiul-timp al comunicării, care ne-a "sărit" entitățile identitare, fie la ambii în același timp, fie la unul dintre noi, dar de multe ori este destul de generalizat. În discuție, există reproșuri, neînțelegeri, așteptări exagerate și, mai presus de toate, multă energie în jur. Întregul climat al camerei sa schimbat, în subtil este furtună.
Nu înțelegem de ce partenerul nostru nu ne ascultă, că vorbește în același timp cu noi despre el, întotdeauna despre el, când noi avem atâta nevoie să fim auziți. Sau, nu înțelegem de ce partenerul nostru ne învinovățește atât de mult pe noi, care noi au făcut atât de mult efort. De ce partenerul nostru se ascunde literalmente în "peștera" lui atunci când avem nevoie de afecțiunea și sprijinul său? De ce partenerul nostru face glume proaste, când avem nevoie de sfaturi judicioase? De ce avem lacrimi în ochi când auzim niște cuvinte care sunt atât de sensibile la noi? De ce partenerul nostru nu ne incurajează in noul nostru proiect și devine gelos, cand nu este în natura lui?
După ceva timp de ceartă, climatul se schimbă din nou, furtuna a trecut, aerul pare mai relaxat, ne simțim obosiți și lipsiți de energie și vrem să plângem (în special femeile). Așa că am "căzut" în copilul nostru interior (dacă nu era cazul încă).
4. Cum să comunicați mai bine unul cu celălalt
Preluând conceptul nostru inițial, al prezentului nostru perpetuu pentru toate entitățile noastre identitare, vom putea interveni în această buclă temporală circulară care circulă în ambele direcții (concept pe care îl voi explica într-un articol viitor). Cu atenția momentului prezent și cu această nouă cunoaștere a basculărilor identitare, vom încerca să ne păstrăm postura de adult și să răspundem entității identitare a partenerului nostru care vine în fața noastră și pe care am recunoscut-o (datorită muncii noastre de reflecție acordată în amonte). Dacă este copilul său interior, îi vom oferi ceea ce are nevoie cel mai mult, odată ce l-am întrebat (pentru că amintiți-vă, copiii nu știu întotdeauna ce se întâmplă cu ei, ce emoție îi locuiește și mai ales de ce), un pic ca și cum facem cu copiii noștri adevărați. Această tehnică garantează, cu puțină pregătire, eliminarea disputelor și îmbunătățirea drastică a oricărei forme de comunicare cu celălalt. Dac sinele său adolescent este cel care apare, îi vom oferi ceea ce are nevoie, trimițându-i în același timp respect și sprijin. De ce credeți că unii părinți nu se mai înțeleg cu adolescentul lor? Pentru că înainte erau într-o relație de la copil interior la copil interior (sau copil, pur și simplu), care în mod normal, întotdeauna găsest o modalitate de a se înțelege, iar acum au a trecut la relație copil-adolescent, sau adolescent-adolescent care pune mai multe probleme de comunicare.
5. Cum să ne vindecăm copilul interior prin comunicare
Pentru a merge mai departe, în procesul de vindecare, pentru fiecare atitudine pe care o avem cu entitatea identitară a celuilalt, să o facem într-un mod interiorizat. Cu alte cuvinte, să oferim în mod conștient același lucru: ascultare, atenție, înțelegere, sprijin, cadouri entității noastre identitare echivalente. De exemplu, în față, există sinele-adolescentul partenerului nostru care se prezintă și care trebuie să fie liniștit și încurajat pentru examenul pe care o să-l aibe, Știm că sineleo-adolescentul nostru ar avea aceleași nevoi (îl simțim în corpul nostru, în gât, în burtă etc.). Deci, cu fiecare cuvânt pe care îl spunem partenerului, îl direcționăm și în interiorul nostru. Nu numai că vom linisti partenerul și astfel vom fructifica relatia si iubirea lui, ci și entitățile noastre identitare respective.
6. Linii temporale
Această vindecare va avea, de asemenea, impact în cronologia noastră actuală – cu alte cuvinte, noi, ca sine-adult (sau sine-bătrâni) ne vom schimba și ne vom apropia din ce în ce mai mult de atitudinile sănătoase descrise mai sus. De fiecare dată când o entitate identitară se "năste", există o nouă linie de timp care se deschide pentru a permite celei vechi, care a precedat-o, să-și continue calea. În acest fel, fiecare entitate identitară continuă să trăiască în paralel cu celelalte. Odată cu vindecarea completă a fiecărei entități identitare și a noastră, liniile de timp se reunesc din nou, permițându-ne să ne recâștigăm starea integrală de a fi.
Sper că v-a plăcut acest nou articol și v-a adus noi elemente de înțelegere pe calea evoluției personale.
Oana MARTINS
Life coach în evoluție personnală și spirituală
Terapeută energetică intuitivă